Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems:
Măturătorii de suflete
Măturătorii de suflete umblă iar
Pe străzile întunecate şoptind înspre stele
Vorbe, vorbele, verbele…
Măturătorii de suflete, tatuaţii,
Motocicliştii pe motoarele lor nichelate
Măturând cu farurile străzile pustii,
Străzile cu suflete, cândva, vii…
Măturătorii de suflete cântând la chitare
Prin cartierele pline de umbre, latine-
Şi cântecul urcând spre stele:
Şarpe strălucitor, albastru
Ca visul cerşetorului adormit între ruinele
Vechilor Lipscani…
Măturătorii de suflete, tatuaţii
Iubindu-se, hohotind în amorul lor sacru,
În cutremur de blocuri, de vorbe, în simulacru
Pe lângă care trece diavolul cel roşu, cel acru…
10.nov. 2012
Ora 0115, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Sufletul cu faţa-n mâini…
Sufletul sta cu faţa-n mâini
Şi limuzinele treceau pe lângă el
Alergând spre casinouri şi alte bordeluri de lux…
Sufletul sta cu faţa-n mâini
Şi nemuritorii urcau la ceruri hohotind,
Zornăindu-şi manelele, lanţurile de aur,
Şi oraşul tăcea, tăcând se gudura
Ca un câine, ca Negros, câinele
Ce a murit încercând să-mi vorbească, acolo
Lângă Ateneul Român, în acea noapte…
O! fericitule, tu, care citeşti, acum,
Aceste rânduri, vor fi, cândva,
Şi pentru tine, scânduri…
10.nov. 2012
Ora 0139, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Makarios, cerşetorul…
Makarios, cerşetorul, trăieşte de secole
În acest oraş, trăieşte şi tace întru simplitatea
Inimii (en aplotiti kardios) cum
Ar fi spus Scărarul…
Makarios, cerşetorul, umblă prin Bucureşti
Îmbrăcat în stil florentin, purtând în spate
Un sac plin cu suflete şi
Nimeni nu-i curios să afle, să ştie,
Să il fure, să il ia …
Makarios, cerşetorul, se opreşte dimineaţa
În faţa Palatului Cotroceni şi face semnul crucii
Şi tace în fericita lui simplitate
(I makaria aplatis) cum
Ar fi spus Scărarul …
Makarios, cerşetorul, scoate din sac,
În fiecare dimineaţă, câte un suflet
Şi-i spune: du-te şi umblă
Şi arată adevărul…
10. nov. 2012
Ora 0205, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Hamlet …
Înveşmântat în viaţă, Hamlet
Rupe dintr-o pâine şi aruncă la porumbeii oraşului, firimiturile lui de suflet,
Apoi se roagă în faţa Bisericii Kretzulescu…,
Până când soarele îi atinge obrazul…
Înveşmântat în viaţă, Hamlet
Alungă din inima lui tot plânsul lumii,
Ridicând privirile spre cer,
Până aude dinspre Cişmigiu şoaptele
Acelui înger vagabond
Pe care copii oraşului Bucureşti, ades,
Scriu primele lor poezii …
Înveşmântat în viaţă, Hamlet
Îşi târăşte piciorul şi dă bună ziua străinilor,
Fiindcă el tot ce are împarte
Săracilor cu duhul…
Înveşmântat în viaţă, Hamlet
Stă undeva, într-o clădire părăsită
Din Piaţa Romană, pe lîngă care trec, uneori,
Scriitori de faimă, beţivi folosindu-se de
Cuvinte, amăgind moartea…
Înveşmântat în viaţă, Hamlet
Vă salută…
10. nov. 2012
Ora 0222, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Bătrânul Shakespeare…
Unde-ţi sunt cântecele,
Unde-ţi sunt ghiduşiile şi vieţile pe care le trăiai,
Bătrâne Shakespeare?
Stai , acum, în Bucureşti, şi te cerţi
Cu lăutarii, cei care îţi pîndesc biştarii,
Cei care îţi fură vorbele şi le dă la curve…
Bătrâne Shakespeare ramolit, tu porţi
În spate crucea din care ies,
La miez de noapte, păcătoşii cu scripturi în mâini
Şi umplu străzile slab luminate
Din Ferentari, din Giuleşti, din Rahova …
Bătrâne Shakespeare ramolit,
Împrejurul tău se adună tinerii, tatuaţii,
Şi te umplu de ovaţii,
Şi porumbeii îţi stau pe cap, în centrul oraşului,
În scuarul Teatrului Naţional,
Şi unii trec şi te aplaudă
Cum aplaudă doar pe câte un mort dus la groapă!
Bătrâne Shakespeare, şomer pe viaţă,
Îmbrăcat ca un clown, tu predici
În van, despre amor şi virtute…
În scuarul Teatrului Naţional, la orele unu
Trecute fix…
Dumnezeu te atinge cu gândul,
Nu! Revoluţii nu vor mai fi,
Doar cimitire, cărţi-imense mormânturi…
10. nov. 2012
Ora 0250, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Jack, crupierul…
Jack, cine intră în acel casino,
Nu scapă- aşa ai spus,Jack…
Acolo, ţi-ai vândut sufletul pentru 15 milioane
De euro… Sory, Jack…
Dar cine joacă la ruletă, sufletele, Jack?
Tu eşti doar un crupier ,
Cine-i Patronul, Jack?
“Stăpânul Tainei”-şopti Jack…
Un fir de sânge i se prelinge din gură
La ieşirea din casinoul de pe bulevardul Magheru…
În zori, doi poliţişti îl găsiră
Păzit de un câine transparent, sufletul său…
Asta e o meserie, Jack…
Meseria de a trăi, cum zisese Pavese…
Adio, Jack…
Ai scris un vers frumos pe un jeton:
Sufletul meu l-a cunoscut pe Dumnezeu…
10. nov. 2012
Ora 2100, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Johny, cap-de-mort…
… Fiindcă toţi avem un semn pe suflet,
Cum avea Ulise cicatricea….
Îmbrăcaţi în scurte de piele, fără nume,
Motocicliştii se întâlnesc, joia, la covrigăria
Din Piaţa Romană, sub luminile oraşului…,
Cum se întâlnea la un taifas Petre Ţuţea
Cu Dumnezeu în Cişmigiu, ori în garsoniera lui Din strada Ştirbei-Vodă, că Dumnezeu Îmbătrânise stând de vorbă cu Ţutea,
Filosoful Român…
Johny, pletosul cu fluturele cap-de-mort
Tatuat pe gât, sub urechea stângă,
Bea bere neagră şi urla întro motociclişti:
“Băi, Roma caput mundi regit frena ordis rotundi”…
Johny, era un tânăr rebel la Revoluţia Română din 1989, un pletos autentic,tatuat…
Acum, are doi copii, chelie şi burtă
Şi sindromul omului cu-n motor din Tecuci…
Johny, urcă pe motocicleta sa Suzuky şi luminile oraşului îl spală-n viteză… ca pe un mort…
Johy aleargă cu motorul său prin oraşul pustiu…
“Mă piş pe tine, Moarte!- mai urlă Johny-
Sufletul meu singur scrie la Carte, fă târfo”…
Johny alergând ştie, deja:
E o carte pe care nu o va citi nimeni, niciodată…
11. nov. 2012
Ora 0134, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Good night, Marty…
Sunt prea obosit să mai scriu despre Marty,
El a venit din America să caute vampiri
Prin Transilvania…
Marty ăsta are un cap de înger
Şi fluieră cuvintele lăsând în urma lui
O umbră verde, gelatinoasă…
Pe Marty ăsta nu-l vede nimeni,
Nu-l salută nimeni, e fericit..
“Nu mai vorbi despre fericire!-
Mi-a spus Marty, într-o seară-
Fericirea e o femeie gonflabilă,
Bună doar pentru obsedaţi…
Ok, Marty, am zis,
Acum, înţeleg de ce ai fugit din America
Aia plină de sexshop-uri şi de drogaţi…
“Nu, nu înţelegi nimic…-
Mi-a zis Marty-
De fapt, America e un cur plin
Cu vampiri fugiţi din Transilvania”…
Noapte bună, Marty!
“Noapte bună!”-
Mi-a mai spus şi
A tras după el umbra aceea verde, neagră,
Şi a tras după el moartea care acoperea lumea…
13 nov. 2012
Ora 0143, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Frumoasa din cafeneaua Okeanos…
Am privit la femeia frumoasă, seri la rând,
În cafeneaua Okeanos, de pe strada Lutherană;
Sânii ei erau doi porumbei albi sub bluza de in…
Stătea singură la fereastra cafenelei, levita,
Bea ceai african dintr-o ceaşcă de alabastru şi
Privea… privea înspre Biserica Lutherană,
Spre turla ei înaltă, subţire şi gotică…
Tăceam şi o priveam pe frumoasa străină
Şi scriam versuri albe ca mâinile ei subţiri,
Şi scriam imagini adânci, mai adânci decât Lake City, imagini albastre precum ochii ei…
Acolo, în cafeneaua Okeanos,
Veneau turişti de toate culorile, din toate ţările,
Veneau doar să o privească pe ea,
Veneau să o fotografieze cu aparatele lor mici, digitale, apoi, plecau şi se înălţau, câte puţin, deasupra lumii…, fericiţi că au văzut-o pe Cosânzeana…
Într-o dimineaţă, pre când continuam
Să scriu şi să o privesc, am auzit
Jos, dinspre strada Lutherană, un sunet de armă…
Nu, îngerii nu căzuseră din ceruri:
Un turist purtând o pălărie de pai şi fumând o havană:tocmai îl împuşcase pe tânărul preot al Bisericii Lutherane…
Brusc, întunericul căzuse peste oraş…
De atunci, n-am mai văzut-o pe femeia frumoasă,
De atunci, n-am mai scris niciun vers…:
Adio, Taină!
Adio,Idee!
Adio… turişti…
Doar, din când în când, mai vine Alexandru Tomescu cu vioara lui Stradivarius şi cântă
În cafeneaua Okeanos, întru amintirea a ceea ce a fost…
13 nov. 2012, ora 0230, acasă
Marcel Ion FANDARAC
Tattoo poems
Rainbow…
… Al zecealea poem din această carte
În care bat cu palmele lor negre şi lungi
Morţii cei negri şi lungi…
În oraş, e din ce în ce mai multă linişte,
Tot mai mult smog care acoperă sufletele…
“Ay! O să regretaţi!”…-a spus un hipiot
Urlând pe baricada de la Dunărea, la Revoluţie…,
În decembrie, 1989, anno domini…
La zece ani după Revoluţie, avea să se afle
Că Lui Anonimul i s-au găsit în trup zece gloanţe,
Şi fiecare glonţ era înfăşurat într-un poem,
Fiecare glonţ dum-dum făcuse explozie în fiecare poem…
“Wow!…Iată ce înseamnă Revoluţia Poeţilor!-
A spus George Bush, preşedintele Americii, în Piaţa Palatului Regal din Bucureşti…-
Iată, a ieşit curcubeul, e un semn bun!”…
Proştii au aplaudat… Curcubeul
Ieşise, demult, dintr-un glonţ
Rămas în sufletul acestui neam de români…
Scuzaţi! M-am luat cu vorba,
Voi închide această carte,
Acest poem în care bat
cu palmele lor ca într-o tobă,
Bat cu palmele lor negre şi lungi,
Bat morţii cei negri, prelungi…
13 nov. 2012,
Ora 0250, acasă
Scriitorul Român 